Informații interesante despre coniac

Istoria și procesul de producție de cognac sunt înconjurate de o mulțime de legende și de fapte interesante

Cognacul se obține după distilarea dublă a materialelor vitivinicole și îmbătrînirea ulterioară a acestora în butoaie de stejar. Acest lucru este bine cunoscut. De asemenea, fiecare elev știe că cognacul este produs și îmbuteliat în valea rîului Charente, în vecinătatea orașului Cognac, care se află în regiunea cu același nume din Franța. Alte distilate de vinuri în conformitate cu normele comerciale internaționale sunt brandy.

Iată cîteva dintre ele:

1. Vinul alb distilat din regiunea Charente a fost inventat nu de francezi, ci de olandezii care au luat cantități mari de vin din Poitou în secolul al XV-lea. Pentru a salva vinul și pentru ai reduce volumul, au încercat pur și simplu săl supună procesului de distilare. "Vinul ars" ( brandwijn ) , care sa primit ca rezultat, după transportare era amestecat cu apă.
2. Producătorii francezi au împrumutat și au îmbunătățit tehnologia. Ca rezultat, din secolul al XII-lea. în orașul Cognac, sau deschis primele case de comerț care vindeau cognac în sticle. Pe podgoriile existente la acel moment au fost ocupate 280 mii hectare de teren pentru vița de vie.
3. Pentru producerea de aproape tuturor soiurilor de cognac sunt utilizate același soi de struguri: Uni Blanc. Alte varietăți potrivite (Colombar, Foil Blanc, Montil) sunt rareori utilizate.
4. Pentru presarea boabelor de struguri pentru mustul de coniac este important să nu zdrobiți sîmburii. Prin urmare, sunt utilizate prese speciale cu pistoane dispuse orizontal. În Franța, există o lege specială care interzice utilizarea teascului cu șurub în producerea cognacului.
5. Butoaiele pentru maturarea cognacului - acesta este un subiect special, foarte complex. Anume din lemnul de stejar al butoiului, băutura divină are gustul unic, aroma și culoarea chihlimbarului. Conform rezultatelor studiilor biochimice, cognacul absoarbe din lemnul de stejar un "cocktail" de peste 2.000 de substanțe.
6. Butoaiele pentru coniac sunt fabricate din stejar cultivat numai în două păduri din regiunea: Tronce și Limousin. Aceste butoaie sunt făcute fără cuie, numai din detalii din lemn. În ele, băutura se poate păstra până la o sută de ani sau mai mult.
7. Este interesant faptul că butoaiele de cognac se folosesc repetat și se păstrează cu grijă. În subsol, în mod special sunt ținuți păiangeni pentru a proteja butoaiele vechi de cari.
8. De asemenea, în încăperea unde este ținut coniacul, există întotdeauna o anumită temperatură și un mediu special. Substratul de umiditate este o condiție  necesară, fără de care produsul nu se va primi. Cel mai secret subsol, în care sunt păstrate cele mai bune coniacuri cu îmbătrînire îndelungată, este numit în fiecare casă "Paradise Room".
9. Fiind în această cameră, pentru mulți ani cognacul pierde o parte mică din greutate. Această parte mică, producătoriii o numesc "Ponderea Îngerilor".

Se știe că producția de cognac este o afacere de familie. Cîteva familii care au trăit multe secole în Poitou produc cele mai celebre coniacuri franceze. Ei sunt: Remy Martin, Camus, Hennessy, Delaman, Ogier, Courvoisier și cîțiva producători mai puțin cunoscuți.

De ce afacerea de coniac este atît de conservatoare și închisă?

Soluția se află în ultima etapă de creare a amestecului de cognac. Conținutul sticlei este întotdeauna un amestec de alcooli de diferite vîrste. Arta de a face astfel de amestecuri este foarte complexă. De exemplu, XO de la Hennessy este rezultatul amestecului a mai mult de o sută de tipuri de alcooli. Și faimosul Richard al aceluiași producător conține și coniacuri de 200 de ani în compoziție!

Există case care folosesc numai rețete vechi (cum ar fi Ogier). Există producători care creează noi amestecuri (Hennessey, Martell). Specialiștii care sunt capabili să creeze noi amestecuri și să recreeze cele vechi sunt învățați de zeci de ani. O astfel de cunoaștere este atît de costisitoare și unică încît este transmisă de la bunic la nepot sau de la tată la fiu. Adesea, capul familiei sau bărbații adulți poartă orice titlu deosebit de înnalt: de exemplu, Maeștrii din Buketting (ca în Casa lui Camus).