Două mii de ani într-un pahar: Povestea reală a Kloster Eberbach

Două mii de ani într-un pahar: Povestea reală a Kloster Eberbach

Pe când legiunile romane construiau forturi de-a lungul Rinului și plantau primele vii din Germania ca să potolească setea unui imperiu, negustorii din dinastia Han deschideau Drumul Mătăsii, iar arhitecții maya ridicau piramide de piatră deasupra junglei.

Nu e chiar un miracol, dar îl putem considera, faptul că azi putem turna un pahar dintr-un loc care cultivă struguri pentru vin, fără întrerupere, de două mii de ani. Sună a poveste de-a fraților Grimm – prea frumos ca să fie adevărat. Și totuși este.

Romanii nu au plantat vii pe malul Rinului din romantism. Au făcut-o din calcul. Transportul vinului de la Roma până la o garnizoană de la graniță era lent și costisitor. Mai simplu era să-l producă local. Iar un soldat trimis să aducă civilizația triburilor locale, de cele mai multe ori cu sulița înainte, avea nevoie de o rație constantă de sânge al lui Jupiter ca să ducă treaba la capăt. Povestea vinului german începe ca o problemă de logistică.

O scurtă cronologie a unui obicei de lungă durată

800 î.Hr. – 50 d.Hr. Soldații romani plantează primele vii de-a lungul Rinului și Moselei. După prăbușirea imperiului, viile supraviețuiesc mai ales datorită lui Carol cel Mare, care, spune legenda, a observat că zăpada se topea mai întâi pe versanții sudici ai regiunii Rheingau și a tras concluzia evidentă: acolo se plantează.

Secolele XI-XVI. Mănăstirile preiau controlul. Călugării cistercieni transformă vinul dintr-o îndeletnicire de la fermă într-o instituție, urmărind recoltele și construind reputația unor locuri celebre și azi. Riesling-ul primește prima mențiune scrisă în 1435.

Secolul XVIII. La Kloster Eberbach, cele mai bune butoaie sunt puse deoparte, într-o pivniță separată numită „Kabinet", strămoșul cuvântului Kabinett.

1896. Dovada că nu era doar lauda călugărilor a propriei activități: când Berry Bros. & Rudd, cel mai vechi negustor de vinuri din Londra, și-a publicat lista de prețuri în acel an, cele mai scumpe vinuri nu erau marile Bordeaux-uri. Erau Rieslinguri din Rheingau, mai scumpe decât un magnum de Château Lafite Rothschild din 1870. Timp de un secol întreg, această fâșie de-a lungul Rinului a depășit ca preț vinurile pe care lumea le tratează și azi drept etalonul de aur.

Rieslingul german nu și-a petrecut istoria ca vinul alb accesibil, bun cu mâncare, în care e încadrat azi. Și-a petrecut un secol ca unul dintre cele mai scumpe vinuri din lume.

Intră în scenă Kloster Eberbach

Eberbach este unul dintre cele mai vechi capitole ale acestei povești, fondată în 1136, de călugări trimiși din Burgundia, devenind astfel prima mănăstire cisterciană de la est de Rin. În doar un secol, abația controla aproximativ 300 de hectare de vie – cea mai mare proprietate viticolă unitară din Europa la acea vreme.

De ce este sec Esențialul?

Cele mai distincte vinuri germane nu sunt cele dulci. Sunt cele seci. Cei mai buni producători, Eberbach inclusiv, au petrecut ultimele trei decenii reconstruind o reputație în jurul stilului trocken, Riesling sec, cu structură, capabil să concureze cu marile vinuri albe din Burgundia în privința potențialului de învechire.

Și „sec", aici, merită o precizare: nu e sec așa cum e sec un vin Viorica. Legea germană pentru trocken permite o mică rezervă de zahăr rezidual, lăsată intenționat pentru a echilibra aciditatea naturală, tăioasă, a Rieslingului. N-o veți simți ca dulceață. O veți simți ca echilibru.

Trei lucruri care fac Rieslingul de la Eberbach ceea ce este

Locul. Rinul funcționează ca un rezervor de căldură, absorbind soarele de vară și eliberându-l înapoi în vii pe parcursul întregii toamne. Solurile de șist fac același lucru zilnic: se încălzesc ziua, eliberează căldura noaptea, motiv pentru care un Riesling copt, la o latitudine atât de nordică, n-ar trebui logic să existe, și totuși există. Versanții abrupți prind lumina dimineții, iar strugurii o depozitează ca o baterie, eliberată mai târziu în pahar sub formă de prospețime fructată.

Oamenii. Echipamentele moderne ajută, dar munca reală se face cu mâna și cu ochiul: cules parcelă cu parcelă, sortare după grad de coacere și culoare, astfel încât doar strugurii echilibrați ajung la presă. Aceasta e diferența dintre un vin cu note de citrice și flori albe și unul care are doar gust de alcool cu păreri.

Practicile. KLOSTER Eberbach n-a mai avut călugări de două secole, dar vinifică în continuare cu aceeași disciplină de-a lor, fiecare parcelă, fiecare soi, tratate separat. O muncă lentă, repetitivă, făcută la fel în fiecare an, indiferent de ceea ce aduce recolta. Exact această consecvență explică de ce, pe măsură ce clima se schimbă, Germania produce acum tot mai multe recolte excepționale, nu mai puține. E o regiune de climă rece care profită discret de o lume mai caldă.

Nouă sute de ani de călugări și un cuvânt, Kabinett, cu care lumea vinului încă se ceartă. Asta este, de fapt, în sticlă.

---

Descoperă aici cea mai nouă apariție din portofoliul nostru – o călătorie prin culturile vinicole care au modelat felul în care bea lumea.

Cheers.